Publicat de: Ina | Decembrie 12, 2007

Pisi are paturi noi …

… si o mizerie de nedescris in camera… Dar ce mai conteaza cand paturile sunt noi?

Cum incepe povestea? Relativ banal:

Duminica a venit un TIR cu paturi (noi, bineinteles). Yeeey, isterie generala, pana luni dupa-masa cand m-am intors de la munca toate fusesera luate si montate, iar paturile vechi – abandonate bucati pe coridoare. Era o adevarata aventura sa parcurgi un coridor dintr-un capat in celalalt: cu sigranta reuseai sa te impiedici, sa te agati, sa te lovesti de vreo bucata dintr-un pat. Azi – scandal: fiecare camera trebuia sa isi ia paturile vechi si sa le duca in spatele caminului… distractie. Si ia-o din camera in camera scoate-i pe toti afara sa isi care paturile. Zaaaau? Toata lumea le dusese deja. Nu stiu cum, sau cand sau ce anume dusesera ca pe coridoare tot nu aveai loc sa treci. Invitatii, rugaminti, amenintari … nimic nu a functionat. La un moment dat s-a oprit netul in tot caminul cu promisiunea ca va fi repornit cand pe holuri nu vor mai fi paturi. Ca sa vezi cat de dependenti sunt oamenii de minunatul intenet: nu mai aveau loc unii de altii pe scari si pe holuri. In 3 ore cam toate etajele erau curatate. Baietii de la 5 au terminat primii si primele lor cuvinte au fost „Doamna, noi am curatat etajul 5. Am dus si paturile noastre si pe ale altora. Ne dati si noua drumul la net?” .. Va da mama, ce sa faca?

Bineinteles ca eu nu apucasem sa imi iau paturi (ce ti-e si cu lenea asta..). Din fericire azi a venit TIR-ul numarul 2 asa ca s-a rezolvat problema … cel putin pe jumatate: paturi existau dar nu avea cine sa le care, sa le monteze, sa le scoata pe cele vechi. Hai sa cautam baieti, ca doar de aia suntem la Poli, nu? Gasit baieti, venit la 8.30 si inceput distractia. Scoaterea paturilor vechi a produs reactii de genul: „Omg, credeam ca am dus acasa aragazul!” (da, am aragaz si zacea sub un pat de vreo 2 ani) sau „Vaai cat am cautat chestia asta!” si bineinteles „Doamne, ce mizerie e sub paturile astea”. Demontarea si scoaterea lor nu s-a dovedit a fi o sarcina prea usoara, dar intr-un final a fost dusa la bun sfarsit. Am curatat mizeria, mi-au montat baietii paturile noi si pe urma am ramas sa fac curat si in restul camerei… maine, ca in seara asta am mers in Bavaria la Balul Basarabenilor. (Zdob si Zdub ruleaza).

Unde e ciocolata in toata povestea asta? La secretariat! Avea doamna Iolanda o ciocolata neagra foaaarte buna. Yum yum.

PS: Multumesc Radu, Mircea si Mel pentru ajutor!

Anunțuri

Responses

  1. Welcome inda blogosfera.. 🙂

  2. Mersi 🙂

    Pai ce? Numai tu sa-ti faci blog? :p

  3. i’m a fuckin’ trendsetter. mwhahahahahah


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: