Publicat de: Ina | Decembrie 14, 2007

Brasovul, Oras din Poveste

Si ce mai poveste…

A inceput cu un telefon: „Tati, adu-mi si mie te rog schiurile din beci, ca maine merg la schi”. A continuat cu un al doilea telefon (la 6 dimineata) „Scuza-ma ca te sun asa devreme, dar nu iti gasesc pantalonii de schi. Nu sunt la tine la Bucuresti?” … Apoi a sunat si ceasul.

La 7 fara 10 m-am intalnit cu Marius si Cosmin in fata caminului. La 7.30 eram in tren. La 8.10 coboram in Ploiesti. La 8.40 plecam din Ploiesti cu masina. La 10.30 eram in Brasov.

Am dat o fuga pana acasa, am sarit repede in costumul de schi pe care mi-l scosesera ai mei de prin dulapuri. Cu manusile a fost un pic mai greu, ca erau putin (mai mult) ascunse, dar le-am gasit si pe ele intr-un final. Mi-au luat baietii claparii si schiurile si am plecat spre Poiana. Cand am ajuns, ne-am dat seama ca betele nu le luase nimeni(oh joy). Asta e, m-am descurcat si fara.

poza.jpg

La 11.30 faceam deja prima coborare, pe Sulinar, de incalzire. Era o ceata de nu vedeai nimic la mai mult de 10 metri in fata si ningea marunt si des. Aveam ochelari de soare, pentru ca ochelari de schi inca nu am apucat sa imi cumpar (silly me) si se abureau foarte des. Deci vedeam si mai putin. Ne-a nins toata ziua si pe alocuri mai si viscolea. Nici ceata nu a binevoit sa se ridice. Peartea buna a fost ca era foarte putina lume si pe partie se asternea zapada. Drept urmare, la fiecare coborare era muuult mai misto.

Inainte de ultima coborare, ne-am oprit ca Cabana Postavarul la o ciocolata calda care s-a terminat cu ciorba de vacuta si ceafa la gratar (ne era foame, ce era sa facem?). La 4 s-a oprit telecabina si ne-am vazut nevoiti sa ne intoarcem si noi acasa.

Ningea in continuare, iar in Brasov ningea ca in povesti: cu fulgi mari si desi. Tot orasul era impodobit cu tot felul de braduti, beculete, luminite si muuulta muuulta zapada – oras din poveste.

La 17.30 plecam de acasa. Lasasem schiurile, costumul si ne indreptam spre Bucuresti. In acest moment povestea ia o alta intorsatura. La 18.30 eram abia in Darste si de vreo 15 minute nu ne miscasem deloc. Atunci am aflat: nu puteai sa urci pe Predeal daca nu aveai cauciucuri de iarna si lanturi. Cauciucuri de iarna aveam, lanturi am aflat ulterior ca nu (erau acasa). Asa ca ne-am intors in Carrefour, am cumparat lanturi, s-au chinuit baietii vreo jumatate de ora sa le monteze si am plecat din nou. De data asta ne-am hotarat sa schimbam traseul si sa mergem pe la Cheia. Doar ca a mai durat vreo ora pana am reusit sa iesim din Brasov. Pe la 20.00 intram in Sacele. Si de aici drumul era liber si fara prea multa zapada. Pe aici, necirculand foarte multe masini, plugurile apucasera sa treaca, chiar de mai multe ori.

Am mers incet. Nu aveam motive sa ne grabim. Pe la 23.00 eram la Valenii de Munte. Cosmin e de acolo si ai lui ne invitasera sa trecem si pe la ei. Ne-au asteptat cu o supa de galuste delicioasa (yum yum). Mama lui Cosmin a fost o draguta. Se tot invartea in jurul nostru si nu stia cu ce sa ne mai serveasca. Pe la 23.30 am plecat si de acolo. De la Valeni soseaua era libera si curata asa ca am mers un picut mai repede. La 1.00 intram in Bucuresti. La 1.00 s-a terminat povestea.

Sa nu uit, cuvantul zilei de ieri: „Drept!!”
PS: Tin sa mentionez ca ieri a fost 13 Decembrie.

Anunțuri

Responses

  1. Ce chestie, parca tocmai vorbisem de un schi & stuff…Da’ na, nu va puneti voi mintea cu incepatorii. Curse you!

  2. Nu te-am uitat, dar noi am fost in timpul saptamanii cand unii workaholici lucreaza :p

    Si eu te iubesc… :*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: