Bungee

… I did it.

Nah c-am facut-o si pe asta.

A durat mult pana ne-am hotarat (aproape 2 zile) si din cauza asta era cat pe ce sa nu mai sarim. Nu credeam ca voi avea curaj sa sar (inca nu reusesc sa imi dau seama cum de am sarit). In mintea  mea, ne vedeam urcand in nacela, ajungand sus si apoi coborand fara sa fi sarit. Mi-a fost foarte frica, imi tremurau picioarele si abia au reusit cei de la bungee sa imi puna hamurile. Intr-un final a venit si randul nostru si am urcat in nacela. Eu eram muta de frica si ma uitam numai in zare. Miri vorbea in continuu si ii punea o multime de intrebari tipului care urca cu noi. Ajunsi sus, ne-a desfacut legaturile cu care eram prinse de nacela (sa nu cumva sa cadem mai devreme), ne-a prins cu o caraba una de cealalta, ne-a explicat cum sa ne tinem una pe cealalta si cum sa stam astfel incat sa nu ne ranim. Dupa ce a terminat a zis sec „Acum sariti!”. Eu eram deja ingrozita, Miri admira peisajul: „Hai sa mai stam putin” (vroia sa mai stea sa admire luminile din jur ca se vedeau tare frumos). M-am panicat: „Miri, daca nu sarim acum nu mai sarim deloc!”. Dupa replica asta nu mai stiu exact ce sa intamplat. Nu imi amintesc daca am numarat sau pur si simplu replica asta a fost declick-ul. Imi amintesc doar cum cadeam usor intr-o parte, cum am inchis ochii si pe urma i-am deschis la loc, cum mi-am dat seama ca tip si am tacut. Si apoi s-a intins coarda la maxim si a inceput sa ne ridice. La un moment dat nu mai eram cu capul in jos, ne rasucise coarda. In filmulet am vazut ca ne-a rasucit chiar de 2 ori (am facut spectacol hehe). Apoi ne-am trezit din nou cu capul in jos, invartindu-ne, apropiindu-ne incet de pamant.

A fost foarte tare, si cu siguranta imi parea rau daca nu saream, dar nu as repeta experienta.

Publicitate