Sambata, 29 martie 2008, ora 20.00, milioane de oameni din toate colturile lumii vor opri, timp de o ora toate aparatele care consuma curent electric, in semn de protest impotriva incalzirii globale.

Haideti sa stingem lumina!

Publicitate

Ziceam in ultimul meu post ca ma ma voi premia cu o vacanta la schi. Ei bine, m-am tinut de cuvant pentru ca am fost fetita cuminte si am meritat. Asa ca am plecat in concediu cu inca niste prieteni la Hargita Bai . Trebuia sa stam 5 zile, dar din cauza vremii, care nu a tinut cu noi, am stat doar 3. Deja in a treia zi am schiat mai mult pe iarba decat pe zapada si daca mai stateam, probabil ne intorceam cu ghiocei.

Pentru ca partiile nu erau foarte dificile, am zis ca e un moment prielnic sa fac ceea ce aman vreo 2 ani: sa ma urc si eu pe placa. Zis si facut! Doar ca nu a fost chiar atat de usor pe cat parea. Toata ziua am fost mai mult in fund decat in picioare. Drept urmare 2 nopti am dormit doar pe burta. Si pentru ca durerea de fund nu era suficienta, m-am pricopsit si cu niste vanatai in genunchi si o febra musculara de toata frumusetea.

Si pentru ca tot eram aproape Miercurea Ciuc, nu se putea sa nu mergem la un meci de hochei. A fost primul meci de hochei pe care l-am vazut in viata mea si mi-a placut la nebunie. In afara de faptul ca se joaca pe gheata cu puc si crose si ca pucul trebuie sa intre in poarta aia mititica, nu mai stiam absolut nimic despre acest sport. Noroc ca unul dintre baieti era din Miercurea Ciuc si mi-a explicat mai multe, ca altfel m-as fi uitat fascinata de cat de bine patineaza jucatorii fara sa inteleg mare lucru. Astfel am aflat, printre altele, ca in Romania exista 8 echipe de hochei, dintre care 3 sunt din Miercurea Ciuc iar majoritatea jucatorilor celorlalte echipe tot din Miercurea Ciuc sunt. Echipele pe care le-am vazut jucand (Sport Club Miercurea Ciuc si H.C. Csikszereda) joaca si in campionatul Ungariei .

Cu siguranta hocheiul este sport national in Miercurea Ciuc, avand in vedere ca in fiecare an se organizeaza un campionat de amatori la care participa cel putin 20 de echipe.

Bottom line: nu voi schimba niciodata schiurile cu placa si as mai merge sa vad un meci de hochei ca mi-a placut. Amatori?

• Saptamana aceasta am incheiat ultima sesiune. A fost cea mai naspa dintre toate de pana acum pentru ca am avut cele mai multe examene si totusi le-am luat pe toate fara sa ma spetesc prea tare (a se citi: nu am invatat absolut nimic). As putea spune ca sunt semi-inginera.
• Incep nuntile colegilor si fostilor colegi … scarry stuff
• Cu fiecare ninsoare, mi se intareste convingerea ca zapada nu are ce cauta in Bucuresti. E frumos cand e totul alb imprejur si facem oameni de zapada si ingerasi si ne bulgarim, dar mocirla din zilele urmatoarea nu mai e la fel de frumoasa (and that is an understatement).
• A inceput schimbarea mobilierului in camine exact acum, cu cateva luni inainte sa trebuiasca sa ma mut, ca sa pot sa ma si oftic putin. Am paturi, saltele, mese, scaune si dulapuri noi in camera. Happy-happy joy-joy.
• Inca nu m-am hotarat ce vreau sa fac cu viata mea, dar mai e timp.
• Vreau sa vina caldura, dar intre timp cred ca ma voi premia cu o bine-meritata vacanta la schi.
• Spre rusinea mea, am ajuns abia weekend-ul trecut pentru prima data in viata la 7 Scari cu toate ca la doar cativa kilometri de casa.

De unde a pornit totul:

Take me back to Kansas! Take me back to Kansas!

Am desoperit de curand (mi-am reamintit, de fapt) ca sunt ingrozitor si uneori chiar dureros de optimista. Intotdeauna am fost asa. Cu toate ca sunt mai tot timpul vesela au fost si momente cand lucrurile nu au fost chiar la fel de roz ca multe dintre hainele mele (and that was an understatement). Insa, de fiecare data cand mi-a mers prost mi-am zis: „Intr-un fel sau altul trebuie sa treaca si asta. O SA FIE BINE pana la urma.” Si au trecut … toate … si pana la urma a fost si bine.

Acum am in minte un banc:

Un copil optimist si unul pesimist il asteapta pe Mos Craciun. Copilul pesimist e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru, copilul optimist nu mai poate de incintare si abia asteapta sa vada darurile.
Buuuuun, vine Mosu’, copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulete, masinute, ciocolata, tot ce i-ar fi putut trece prin cap. Copilul optimist primeste… o balega.

Se intilnesc copiii si schimba impresii: Pesimistul: „Mai, eu am primit un trenulet, da’ nu e prea mare, o masinuta, da’ nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolata, da’ e cu lapte si fara alune…” si asa mai departe.
Optimistul ride incintat: „Mai, eu am primit un cal, da’ nu-l gasesc!”.

Si eu imi caut calul si il voi cauta tot timpul, chiar si atunci cand STIU ca nu exista. Cine stie? Poate la un moment dat voi gasi chiar un inorog…

Nu stiu daca e bine sa fii asa optimist; de multe ori sperantele desarte nu mi-au fost de nici un folos si cu toate ca stiam asta, nu am incetat niciodata sa sper. Asta sunt eu si nu pot fi altfel…

Cartea cea mai apropiata de la Melina:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

„Ca de obicei, sarcina mea era sa trimit acolo prima echipa, pentru a face previziuni privind incarcarea electrica pentru fiecare regiune a tarii. Trei dintre barbatii care lucrau cu mine – toti cu experienta in proiecte internationale – se pregateau sa plece la Riad, cand ne-a sosit vestea de la departamentul nostru juridic ca, potrivit contractului, eram obligati sa avem in Riad un birou complet echipat si care sa intre in functiune in cateva saptamani. Timp de mai bine de o luna, aceasta clauza trecuse aparent neobservata. Intelegerea noastra cu trezoreria stipula, mai departe, ca tot echipamentul trebuia sa fie fabricat fie in Statele Unite, fie in Arabia Saudita”

O dau mai departea cui o vrea.

… dragostea s-a terminat in momentul in care iti dai seama ca poti trai fara el/ea …

LE:

„do you really feel alive without me?
if so be free
if not leave him for me
before one of us has
accidental babies”

(Damien Rice – Accidental babies)

Am facut un fel de experiment cu catva timp in urma si i-am rugat pe niste prieteni sa imi spuna care este cuvantul care ma defineste din punctul lor de vedere. Iata ce a iesit:

Catalinlin – copilaroasa
Dix – Ina
Mushu – stelutza
Vali – dulce
Gelu – interprinzatoare
Surprize – lively
Clauditza – smile
Fuzzy – ina (for your survey, cuvantul probabil ar fi unul dintre eleganta si gratioasa, probabil primul)
Emi – Passionate
Milu’ – pink, nomatter the sky (raman la happy)
Gabitza – surioara
Romanu – Ina
Alin – spontana
Cristi – descurcareata
Septi – spark
Dani – strengara
Melina – vioaie
Elenush – zeita
Aditzu – Ina (fericita)
Ioana – ambitioasa
Adi – smiley
Dragos – Ina
Dragos – hiena
Radu – hugable

Feel free to continue …

Your Personality Is Like Alcohol

You’re the life of the party, a total flirt, and probably a pretty big jokester. Sometimes your behavior gets you in trouble, but you still remain socially acceptable. You’re a pretty bad driver, and you’re dancing could also use a little work! At your best: You are uninhibited, funny, and relaxed. What people like about being around you: You’re friendly, welcoming, and easy to talk to. What people dislike about being around you: You’re a little sloppy and careless. How addicted people get to you: A fair amount, though they tend to deny it.

What Drug Is Your Personality Like?